Ce este accentul

          ACCENTUL

  

 (lat. accentus, part. al lui accinere „a cînta” ; LINGV.)

       Pronunțare mai intensă sau pe un ton mai înalt a unei silabe dintr-un cuvînt sau a unui cuvînt dintr-un grup sintactic.
.      Semn grafic pus deasupra unei litere, pentru a marca fie locul și felul accentului (1) într-un cuvînt, fie altă particularitate de pronunțare.

      Accent de intensitate (sau dinamic, expirator), pronunțare cu forță mai mare a unei silabe dintr-un cuvînt. Limba romînă, la fel ca numeroase alte limbi moderne, are a. de intensitate. În cuvintele cu mai multe silabe se distinge un a. de i. principal, mai puternic, și unul sau mai multe a. de i. secundare, mai slabe, despărțite prin silabe total neaccentuate.

       Accent sintactic, accent care scoate în evidență un cuvînt dintr-o propoziție sau o propoziție dintr-o frază.

        Accent muzical (sau melodic), pronunțare pe un ton mai înalt a unei silabe dintr-un cuvînt. În numeroase limbi vechi (greaca veche, latina dasică), accentuarea se făcea îndeosebi cu ajutorul a.m. (vocea se ridica aproximativ cu o cvintă). Accentul muzical propriu-zis există, de exemplu, în limbile chineză și japoneză; adesea el se îmbină cu accentul de intensitate, ca în limbile norvegiană, suedeză, sîrbă sau lituaniană

       A. ascuțit
       a) (În limbile cu accent muzical) Ridicare a vocii pe silaba accentuată sau pe partea finală a silabei accentuate dintr-un cuvînt.
      b) Semnul grafic (‘) al acestui mod de pronunlare, care a primit și alte întrebuințări. În franceză notează timbrul închis al vocalei e, în cehă lungimea vocalei.
       A. circumflex

      a) (În limbile cu accent muzical) Ridicare a vocii în prima parte a unei silabe lungi accentuate, însoțită de o coborîre a vocii în partea ei finală.
      b) Semnul grafic (^, în greacă ) al acestui mod de pronunțare, care a primit și alte întrebuințări. În romînă este semnul diacritic al literei care reprezintă vocala î; în franceză se pune, în general, pe vocalele lungi care au fost urmate de o consoană sau de o vocală dispărută ulterior.
     A. grav

     a) ( În limbile cu accent muzical) Menținere a aceluiași ton pe o silabă care, în mod obișnuit, are accent ascuțit ; pronunțare cu tonul neridicat a oricărei silabe lipsite de accent ascuțit sau circumflex.
      b) Semnul grafic (‘) al acestui mod de pronunțare, care a primit și alte întrebuințări. În franceză poate nota pronunțarea deschisă a vocalei e sau diferențiază unele cuvinte omonime.
(Impropriu) Mod de pronunțare specific unui anumit grai sau unei anumite limbi (ex. „vorbește cu a. moldovenesc”).
accentul cuvintelor,accentul in limba romana,accentul in limba franceza,
accentul ascutit,accentul britanic,accentul in limba spaniola,accentul logica,accentul grav,

About kubik

afaceri cu bani putini

Posted on Ianuarie 12, 2013, in accentul ascutit, accentul britanic, accentul cuvintelor, accentul grav, accentul in limba franceza, accentul in limba romana, accentul in limba spaniola, accentul logica. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: