Ce este rima

      Rima reprezintă identitatea sunetelor la sfârșitul a două sau mai multe versuri, începând cu ultima vocală accentuată. Constă în a face să coincidă (fonic) silabele de la sfârșitul a două sau mai multe versuri. Această potrivire începe cu ultima vocală accentuată. Când rima este imperfectă, ea poarta numele de asonanță. În această situație, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor și, aproximativ, consoanele. Considerată, în literatura cultă drept o licență poetică, în poezia populară, asonanța este foarte des întâlnită

     Tipuri de rima

     Rima împerecheată – apare atunci când versurile rimează două câte două – primul cu al doilea, al treilea cu al patrulea ș.a.m.d. (1-2, 3-4, 5-6)
Rima încrucișată – apare atunci când primul vers al unui catren rimează cu al treilea, iar al doilea rimeaza cu al patrulea. (1-3, 2-4, 5-7)
Rimă îmbrățișată – rimează primul vers cu al patrulea și al doilea cu al treilea. Este un tip de rimă mai rar folosit de poeți. (1-4, 2-3, 5-8, 6-7). Apare la primele două strofe din sonet.
Monorimă – constă într-o rimă ce apare succesiv la mai multe versuri și este specifică poeziei populare. (1-2-3-4)


     Rimă albă – în poeziile contemporane (fără rimă)


 Rima împerecheată-,
a-a-a-b

 Rima încrucișată-a-b-a-b
 Rima îmbrățișată-a-b-b-a
 Monorima-a-a-a-a
 Rima albă-a-b-c-d


      Functiile rimei

metrică (parte componentă a metrului ce determină ritmul poetic);
eufonică (valoare sonoră, muzicală);
organizatorică (determină organizarea textului în strofe);
semantică (accentuează sensul versurilor);
estetică (sensibilizează receptorul).

     Pentru mulți, rima este sinonimă cu poezia, fiindcă rima, combinată cu ritmul, este cea care da muzicalitate poeziei. Rima este cea care grupează versurile în strofe, indicând și sfârșitul versurilor. De cele mai multe ori, cuvântul rimă este și cel mai important din versul respectiv.

     Dupa silaba accentuată din rimă, aceasta poate fi simplă sau complexă. Rima simplă poate fi masculină, atunci când accentul cade pe ultima silabă, sau feminină, atunci când accentul pică pe penultima silabă.

    Rimele mai pot fi clasificate după părțile de vorbire care rimează De exemplu în poezia „Lacul” de Mihai Eminescu:„Lacul codrilor albastruNuferi galbeni îl încarcăTresărind în cercuri albe,El cutremură o barcă.”

„Încarcă” este verb, iar „barcă” este substantiv. Rima se numește rară și evidențiază dinamismul tabloului descris.

La Vasile Alecsandri:„Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,/Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;”

Substantivul „zăpadă” rimează cu adverbul „grămadă”. Această rimă sugerează un tablou static, dar expresiv.

About kubik

afaceri cu bani putini

Posted on Ianuarie 5, 2013, in Ce este rima, Functiile rimei, Monorimă, Rima, Rima împerecheată, Rima încrucișată, Rimă albă, Rimă îmbrățișată, Tipuri de rima. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: